bine de stiut

Mai jos este prezentat un ciclu complet de crestere a puilor de la imperechere la pana la depunerea oualelor si eclozarea lor in cel de-al doilea ciclu de crestere a puilor, numarul toatal de zile este de 68 de zile.

Ziua 1: imperecherea

Ziua 10: depunerea oualelor

Ziua 12: depunerea celui de-al doilea ou

Ziua 12 – ziua 30: clocitul

Ziua 30 – 39: incalzirea puilor

Ziua 37: marcarea puilor

Ziua 39 – 57: dezvoltarea puilor

Ziua 40: construirea cuibului pentru cel de-al doilea clocit

Ziua 48: primul ou clocit

Ziua 50: al doilea ou – clocitul

Ziua 57: intarcarea puilor de la primul clocit

Ziua 68 eclozarea oualelor din cel de-al doilea cloche









Masculul este totdeauna mai dezvoltat, are forma mai ascutita (deci mai putin rotunjita), fruntea mai larga, capul mai mare, deci cu capacitatea craniana mai dezvoltata. Narile nasului sunt mai accentuate, mai rotunjite cu ciocul mai scurt si cu pete negre, sau brune, care apar pe diferite pene (aripa, sau coada). Gâtul este mai gros, pieptul mai larg, aripile mai dezvoltate, sternul mai pronuntat, iar bazinul mai îngust, în comparatie cu acel al femelelor.
Femela poseda însa mai multa gratie, un cap proportionat, mai plat, cu ciocul mai lung si mai subtire, gâtul mai putin gros si mai lung, membrele mai fine, pieptul fiind însa destul de dezvoltat, partea din spate însa mai dezvoltata, bazinul fiind de o marime speciala, ceea ce dovedeste adaptarea preferata pentru functia de a crea oua care a înzestrat-o natura. Când sexul porumbeilor nu poate fi bine cunoscut, columbofilul se va putea ajuta si de caracteristicile urmatoare:
a). La masculi narile sunt aproape uniforme, usor rotunjite, în timp ce la femele se observa o linie despartitoare între ele, destul de vizibila, care separa astfel cele doua nari. Aceasta linie mijlocie, putin albicioasa, începe de la mandibula superioara, astfel ca fiind putin mai atenti ne putem da seama despre aceasta dupa trecerea de câteva saptamâni (când exemplarul este tânar puiandru).
b). De asemenea, se observa caracteristici fa formarea penei, dupa care vom putea departaja masculii de femele. Astfel, la masculi nervura penei, catre extremitatea sa, este usor sucita înspre dreapta, în timp ce la femela ea este îndreptata spre stânga. Adâncitura (santul) ce se observa în lungul tijei penei, pe partea posterioara este deosebita, de asemenea, la cele doua sexe.
c). La mascul este mai dezvoltata partea din fata, în timp ce la femela partea din spate este mai dezvoltata.
d). La puiul de porumbel care nu are înca pene, aspectul deschiderii cloacei va putea servi, de asemenea, un criteriu sigur de cunoastere a sexului.
La mascul, deschizatura orificiului este o taietura transversala, buza superioara fiind mai dezvoltata, în timp ce la femela orificiul este rotunjit cu buza de jos mai dezvoltata.
e). Daca avem un porumbel oarecare ce zboara de câteva luni si daca-i da-ti drumul în porumbarie, pe podea, astfel ca sa fie nevoit sa zboare câtiva metri si daca dupa aterizarea lui pe podea va face câteva învârtituri în jurul sau, atunci acela va fi sigur un mascul. Daca însa va ateriza, fara sa faca nici o miscare atunci este femela.